Valorile sunt acele lucruri pe care le considerăm importante. Ele includ scopuri, idealuri, comportamente, calităţi. Valorile sunt idei în care oamenii cred, cu privire la comportamentul moral sau corespunzător, la ceea ce este bine sau rău, de dorit sau vrednic de dispreţ.

Etica a fost definită ca fiind „sistemul sau codul moral al unei anumite persoane, religii, grup sau profesie (moralitatea fiind legată de rezolvarea sau capacitatea de a realiza distincţia dintre bine şi rău în comportament)”
Prin politici sociale mă voi referi la activitățile desfășurate prin intermediul statului (strategii, programe, proiecte, instituții, acțiuni, legislație) care influențează bunăstarea individului, familiei sau comunității într-o societate.

De remarcat că influența unor factori precum ONG-urile, Bisericile sau organizațiile internaționale sunt luate în considerare doar dacă au fost asumate, preluate de instituțiile statului.
Dezvoltarea şi utilizarea sistemelor de informare în asistenţa socială datează încă de la începuturile acestei activităţi : în 1874 , participanţii la prima Conferinţă a comitetelor de caritate publică din SUA au cerut utilizarea de rapoarte statistice standardizate pentru a compara şi analiza necesităţile şi serviciile . De atunci şi până în prezent această preocupare a devenit sistematică în toate serviciile sociale din lume.
Principiul fundamental al practici managementului de caz este ca resursele să fie alocate în raport cu nevoile individului, într-un mod care să fie eficient pentru ambele părţi: rezultate pozitive pentru persoanele asistate şi cost scăzut pentru servicii.
Eficienţa managementului de caz este analizată în raport cu:
1. alocarea resurselor în funcţie de cerinţele fiecărui caz;
2. gradul de coordonare al serviciilor astfel încât să fie acoperite toate cerinţele unui caz fără ca resursele să fie irosite;
3. creşterea eficienţei raportului: cost scăzut pentru serviciu-beneficii pentru persoana asistată
Obiective generale ale disciplinei:
Înţelegerea de către studenţi a metodologiei specifice asistenţei sociale la nivel de grup şi
comunitate.
Obiective specifice ale disciplinei:
1. cunoaşterea şi înţelegerea cadrelor conceptuale privind procesele specifice grupurilor,
dinamica de grup (norme, scopuri, roluri, modele de comunicare, metode de luare a
deciziilor, stiluri de conducere, managementul conflictelor, evaluare)
2. cunoaşterea etapelor de dezvoltare a grupurilor, a caracteristicilor comportamentelor
de grup şi dezvoltarea abilităţilor asociate fiecărei faze: iniţială, medie şi de încheiere
3. cunoaşterea strategiilor de intervenţie la nivel de grupuri şi de comunitate
4. evaluarea eficienţei şi eficacităţii intervenţiilor la nivel de grup şi comunitate
5. înţelegerea particularităţilor procesului de asistenţă la nivelul comunităţii
6. înţelegerea importanţei teoriei şi cercetării în practica asistenţei sociale la nivel de
grup şi comunitate
Asistenţa socială reprezintă un ansamblu de măsuri întreprinse de către stat, biserică, organisme ne-guvernamentale spre a sprijini persoanele aflate în situaţii deosebite, deficitare, a căror stare fizică sau psihică a fost afectată de diverşi factori nocivi: apariţia unor boli cronice, deteriorarea stării materiale, calamităţi naturale, vârstă înaintată etc.
Mentoratul inventează viitorul din experinţa şi înţelepciunea celorlalţi, pe când coaching-ul inventează viitorul din posibilităţile individuale ale studentului.
Mentorul oferă sfaturi şi formulează opinii referitoare la diferite stategii care ar trebui adoptate de către student, pe când coaching-ul explorează răspunsuri care pot veni doar de la student (Zeus & Skiffington, 2009).